In anii ‘90, la sectia de Medicina Moleculara a Institutului “Ruder Boskovici" din Zagreb, Croatia, a aparut un lot de “pacienti” cu totul neobisnuiti... 22 de caini splendizi, foarte iubiti de stapanii lor, dar bolnavi de diferite forme de cancer. Multi dintre ei ajunsesera in faza terminala, fiind incapabili sa mai manance normal sau chiar sa se miste, iar medicii veterinari epuizasera tot arsenalul medicamentos. Ultima solutie ramasa, aplicata de catre oamenii de stiinta de la institutul croat, a fost zeolitul. Pacientii “latratori" au primit vreme de trei luni cantitati cuprinse intre 0,6 si 3,6 grame de zeolit pe zi, iar rezultatele au fost uluitoare. Din cele 22 de animale bolnave de cancer, nu mai putin de 14 au raspuns foarte bine la tratament, tumorile intrand in remisie si chiar disparand complet.
Rezultatul i-a bulversat pe oamenii de stiinta. Desi studiul era facut pe un lot mic, incredibilul procentaj de 63%, ca raspuns favorabil la tratamentul bolii canceroase, nu fusese atins niciodata, de nici un medicament, fie el de medicina umana sau veterinara (granita dintre medicina umana si cea veterinara este mult mai “subtire” decat s-ar putea crede, asa incat rezultatele cercetatorilor croati au facut valuri mari in lumea stiintifica).
Au urmat zeci de studii facute pe culturi de celule canceroase, pe culturi de celule ale sistemului imunitar, pentru a obiectiva eficienta zeolitului in boala canceroasa. Rezultatele sunt pe cat de spectaculoase, pe atat de greu “de inghitit" de catre o parte a comunitatii stiintifice internationale, devotata industriei medicamentelor de sinteza.
